7 moduri simple de a corecta culorile unei fotografii
Color correctionPhoto organizingPhotography
Cuprins
Este inevitabil ca majoritatea imaginilor să arate diferit la tipar față de cum arată pe aparat — culorile sunt mai luminoase și mai vii. Fotografii folosesc instrumente de gradare și de corectare a culorii pentru a scoate în evidență toate nuanțele din fotografii.
Corectarea culorii este o artă în sine. Înțelegerea corectă a noțiunilor de bază ale gradării culorii și ale editării vine doar cu practică sau cu talent. Totuși, chiar aplicând câteva sfaturi esențiale de gradare a culorii, puteți îmbunătăți enorm cadrul.
În acest articol vom discuta despre corectarea culorii și despre cele mai bune șapte practici care vă vor ajuta să faceți fotografii vii și colorate.
Reglați luminile și tonurile medii
Orice fotografie este un echilibru — sau un dezechilibru, în funcție de priceperea fotografului — între umbre, lumini și tonuri medii. În funcție de felul în care editorul se joacă cu aceste trei aspecte, o fotografie poate deveni mai deschisă și mai blândă sau mai întunecată și mai bântuită.
Puterea luminilor, a umbrelor și a tonurilor medii în fotografie este de necontestat. Să privim mai îndeaproape aceste concepte, pentru a înțelege mai bine cum se corectează culorile fotografiilor:
- Umbrele sunt negrurile cadrului, care apar când fotografiați în zone slab luminate. Ele tind să subexpună subiectul imaginii și să reducă nivelul de detaliu din cadru.
- Luminile sunt cele mai luminoase zone ale cadrului. Când subiectul primește suficientă lumină, expunerea cadrului se îmbunătățește și se creează un punct focal în fotografie. Totuși, cadrul va fi supraexpus dacă luminile sunt prea puternice.
- Tonurile medii sunt zona de mijloc, tonurile intermediare ale cadrului. Dacă negrul și albul sunt culorile principale cu care operează fotograful, griul va fi tonul mediu al cadrului.
Acum că terminologia vă este clară, vă puteți totuși întreba de ce ar ajusta un fotograf luminile și tonurile medii în loc să lase cadrul așa cum este. Manipularea acestor concepte le oferă fotografilor mai multă libertate de a edita culorile fotografiei și posibilitatea de a ajusta imaginea mai departe, de a pune mai mult accent pe unele detalii și de a reduce importanța altora.
Iată principalele motive pentru a ajusta cu grijă luminile și tonurile medii:
- Vă asigurați că un cadru este bine echilibrat;
- Creați o imagine cu contrast puternic sau una blândă;
- Corectați culorile fotografiei remediind problemele de expunere.
Deoarece corectarea culorii face parte din postprocesare, veți avea nevoie de un instrument de editare pentru a lucra la lumini și la tonuri medii. Majoritatea instrumentelor software oferă următoarele funcții de ajustare:
- Histogramă de culoare;
- Cursoare pentru luminozitate/contrast;
- Bare de instrumente pentru umbre/lumini;
- Cursor de corectare a culorii imaginii;
- Funcția de tăiere a negrului/albului.
2. Măriți saturația subiectului
Saturația culorii este unul dintre cele mai discutate concepte din editarea foto, datorită valorii sale creative enorme. A ști cum să luminezi tonurile fotografiei poate schimba atmosfera cadrului, îl poate face să iasă în evidență și poate ajuta la transmiterea mesajului către public.
Similar, fotograful ar trebui să știe care sunt limitele folosirii saturației. Deoarece creierul uman este antrenat să vadă culori pure, corect saturate, percepem suprasaturația ca pe ceva de plastic și artificial.
Cea mai frecventă cale de a ajusta saturația este folosirea instrumentelor digitale. Ele oferă mai multă libertate la gradarea culorii în fotografie decât presetările aparatului, ajută la păstrarea echilibrului dintre subsaturare și suprasaturare și sunt mai intuitive decât setările din aparat.
Dacă îmbunătățiți saturația în postprocesare, iată instrumentele pe care să le căutați în software-ul de editare:
- Nuanța (Hue) — modificarea valorilor de culoare ale imaginii pentru a aduce cadrului o altă paletă;
- Cursorul de saturație — adaugă sau reduce intensitatea tonurilor din cadru;
- Niveluri/Curbe — ajustarea locală a culorii;
- Controlul general — echilibrează saturația în tot cadrul.
Dacă fotograful vrea să îmbunătățească saturația culorii direct în aparat, o tehnică de gestionare a saturației va ajuta la crearea unor fotografii vii, fără ajutorul instrumentelor de postprocesare:
- Folosiți un filtru polarizant pentru a scăpa de reflexii și a vedea adevăratele culori ale apei sau ale cerului din cadru;
- Subexpuneți ușor o imagine pentru a crea un ton mai bogat și mai luminos;
- Reglați panoul Saturație din aparat;
- Treceți spațiul de culoare de la sRGB la Adobe RGB.
3. Desaturați umbrele
Deși eficientă la nivel global, saturația este adesea folosită local pentru a ajusta un anumit aspect al cadrului fără a schimba tonul principal al imaginii. De exemplu, fotograful ar trebui să ia în considerare desaturarea umbrelor pentru un efect cinematografic, de atmosferă. Același lucru este valabil și pentru lumini.
Deși nu este la fel de frecventă în fotografia de portret și de peisaj, desaturarea luminilor și a umbrelor este folosită în mod obișnuit în fotografia pe film. Motivul acestei practici din industrie stă în limitările tehnice cu care se confruntau realizatorii de filme din secolul trecut — în timpul procesării, echipamentul desatura automat tonurile prea luminoase.
Cea mai simplă cale de a desatura o imagine este folosirea Nivelurilor/Curbelor. Astfel, fotograful poate muta luminile și umbrele în sus sau în jos, reducându-le impactul asupra cadrului.
4. Folosiți graficele Waveform și Histogramă
Graficele sunt purtătoare de informații tehnice esențiale despre cadru — ele ajută la detectarea dezechilibrelor de culoare, la înțelegerea momentului în care un cadru are prea multe negruri sau lumini etc. Totuși, citirea graficelor Waveform, Histogram și Vector nu este ușoară — cu atât mai puțin manipularea și ajustarea lor.
Să privim fiecare dintre aceste grafice și să aflăm cum să le folosim la corectarea culorii fotografiei.
Waveform
Afișajul Waveform arată valorile RGB ale imaginii, care variază de obicei între 20 și 90. Prima regulă pe care ar trebui să o ia în calcul fotograful când manipulează Waveform este că valorile sub 0 sau peste 100 se situează în afara spectrului vizibil de culori.
Dacă doriți să „strivați” negrurile sau luminile, mărirea sau reducerea valorilor Waveform dincolo de punctul vizibil este calea de urmat.
Pentru a echilibra culorile folosind graficul Waveform, asigurați-vă că canalele Roșu, Verde și Albastru sunt la același nivel.
Histograma
Fotografii folosesc adesea histograme de culoare pentru a îmbunătăți expunerea și balansul de culoare în fotografie. Graficul arată numărul de pixeli pentru fiecare nivel dintre negru și alb. Partea întunecată a histogramei se află în stânga, în timp ce umbrele mai deschise sunt în dreapta graficului.
Există două reguli de bază pe care fotografii ar trebui să le urmeze când manipulează histogramele de culoare:
- Dacă histograma se deplasează spre stânga — mutați-o spre dreapta. Abundența de umbre din cadru este un semnal de alarmă pentru subexpunere. În astfel de imagini, chiar și albul va avea o umbră gri, iar nivelul de detaliu este slab.
- Dacă histograma se deplasează spre dreapta — mutați-o spre stânga. Un vârf în partea dreaptă a graficului arată supraexpunerea cadrului, făcând fotografia prea spălăcită și prea albă.
Histogramele RGB funcționează asemănător cu cele alb-negru — veți vedea numărul de pixeli Roșu-Verde-Albastru din cadru și puteți mări sau reduce impactul unui canal de culoare.
5. Alegeți o gradare de culoare specifică pentru accent stilistic
Dacă un fotograf vrea să publice o serie de imagini, își propune să aibă o temă generală care să le unească. Introducerea unei nuanțe principale de culoare, valabilă pentru toate fotografiile, este o cale de a ieși în evidență printre alți fotografi și de a transmite o anumită atmosferă, stare sau un set de emoții.
Cele mai frecvente opțiuni pentru nuanțele principale de culoare sunt:
- Albastru — pentru compoziții mai reci, precum fotografii cu cer sau cu apă;
- Roșu — fotografii cu câmpuri de flori, cu pământ etc.;
- Galben — cadre luminoase și calde.
Pentru ca o fotografie să fie echilibrată și coerentă, fiecare culoare principală ar trebui să fie urmată de una complementară. În cercul cromatic, culoarea complementară se află de partea opusă a nuanței principale — verde și roșu, galben și albastru, portocaliu și turcoaz.
Când un fotograf vrea să introducă o paletă nouă în cadru, iată pașii de urmat:
- Decideți asupra tuturor culorilor pe care doriți să le adăugați sau să le accentuați în fotografie;
- Aliniați culoarea folosind instrumentele Nuanță, Saturație și Luminanță descrise mai sus;
- Ajustați curba culorii;
- Împărțiți tonurile (split toning).
6. Folosiți măști și viniete
Măștile și vinietele sunt atât de răspândite și de eficiente încât învățarea acestor instrumente este necesară pentru bagajul de trucuri al oricărui fotograf.
Vinieta se referă la întunecarea treptată a marginilor unei imagini. Masca are formă de iris, circulară, cu margini mai dure. Ambele sunt folosite pentru gradarea locală a culorii.
Iată cele mai frecvente tehnici de mascare din fotografie și cinematografie:
- Pin-hole zoom — închiderea sau deschiderea câmpului vizual din cadru. Ajută la înmuierea marginilor cadrului, adaugă o notă romantică imaginii etc.;
- Masca de voyeur — creează un punct de vedere binocular, ca și cum privitorul ar urmări ceva prin obiectiv, printr-o gaură sau printr-o deschidere. Ajută la adăugarea unei nuanțe mai întunecate cadrului și creează o atmosferă bântuită.
Cât despre viniete în fotografie și cinematografie, filtre precum cel cu densitate neutră gradată adaugă o nuanță mai întunecată cadrului, sporind suspansul și valoarea creativă. Folosirea vinietelor colorate este o cale de a arăta punctul de vedere al unui subiect în cel mai subtil mod posibil.
7. Alegeți software-ul de postprocesare potrivit
Calitatea gradării culorii fotografiilor depinde în mare măsură de alegerea setului potrivit de instrumente. Dacă instrumente avansate precum Photoshop și Lightroom vi se par prea greu de înțeles, luați în considerare o opțiune software de nivel intermediar (dar totuși puternică).
Phototheca este un exemplu de software cu toate funcțiile necesare pentru o corectare a culorilor fotografiilor fără efort — sunt ușor de găsit și de accesat, iar interfața programului este simplu de înțeles. Aruncați o privire asupra listei de instrumente de gradare a culorii pe care programul le oferă fotografilor:
- Cursorul de temperatură — echilibrați căldura imaginii mărind sau reducând valoarea temperaturii culorii;
- Tenta (Tint) — echilibrați saturația pe toate canalele de culoare — roșu, albastru și verde;
- Expunerea — ajustează negrurile și albul unei imagini;
- Luminile — un cursor care ajută la gestionarea detaliilor din luminile cadrului;
- Luminozitatea — o funcție de gestionare a saturației și a contrastului;
- Contrastul — echilibrați contrastul din cadru.
Cu o suită completă de instrumente de gestionare a fotografiilor — inclusiv editarea metadatelor, sortarea imaginilor, căutarea, conversia formatelor și multe altele — și cu o interfață ușor de folosit, Phototheca este un instrument complet funcțional, care îi ajută pe fotografi să dea un aspect profesionist fiecărui cadru înainte de a-l tipări sau a-l publica online.
Concluzie
Pe măsură ce începeți drumul corectării culorilor fotografiilor, trebuie să țineți minte că nu va fi ușor. Există o linie subțire între exagerare și a nimeri totul exact când vine vorba de gradare excesivă.
Vestea bună este că tot timpul și efortul puse în stăpânirea corectării culorii vă vor ajuta să ieșiți în evidență, să vă creați un stil personal și să livrați clienților imagini de înaltă calitate. Să corectați bine culorile fotografiilor din prima încercare este aproape imposibil — dar după puțină practică, vă va veni firesc și vă va crește încrederea în priceperea și meșteșugul dvs.
